luni, 18 aprilie 2011

Te caut in vis...

......Facu o pirueta apasand pe varful piciorului cu multa incredere, isi lua geanta si iesi rapid din librarie tragand-o in urma ei si pe prietena care tocmai ce isi gasise un loc bun in fata pentru aceasta prezentare de carte:
-Dumnezeule, dar ce ai patit de ma tragi asa ca pe un caine? Ana era deja in strada, cu trenciul aproape pe jos de la repezeala cu care a fost trasa afara, si evident iritata ca nu-i intelesese reactia prietenei care acum parea si mai agitata..
-Poate daca ai incerca sa-mi vorbesti nu te-as mai injura in gand! Deci?!
-Off, scuza-ma ! Dar cred ca am vazut pe cineva si nu am vrut sa dau prilej la nimic, asa ca am iesit, iarta- ma daca ti-am stricat intalnirea, spuse Alice
-Habar nu am despre ce vorbesti, si chiar vreau sa lamurim acest aspect pentru ca mie mi-a luat aproape 2 luni sa ajung la acest eveniment cum ii spui tu! Teodor e un mare scriitor si mi-am dorit mult sa-l cunosc! Dar, bineinteles, datorita tie, am scapat ocazia! Multumesc !
Ana isi aseza cu tactul unei doamne trenciul pe brate si se indrepta spre prima cafenea care o vazuse langa librarie, se aseza la o masa cu vedere spre bulevardul plin de masini si foarte zgomotos de altfel, isi comanda o cafe latte si astepta picior peste picior o eventuala motivare a intamplarii stranii la care fusese martora.
-Draga mea, reactia mea e una poate puerila, dar cred ca m-am panicat aiurea si crede-ma ca nu am vrut sa te intristez, nu a fost asta intentia mea.....
-Sarutmainile doamnelor! veni o voce intimidant de masculina, care le lua prin surprindere pe cele doua prietene
Ana isi corecta imediat pozitia:
-Nu se poate! Chiar dumneavoastra?Va rugam sa luati loc, poate serviti o cafea cu noi!
-Mi-ar face o deosebita placere!
Ana il privea cu foarte mare interes si parea atat de entuziasmata, incat Alice n-a putut schita niciun gest
-A trecut mult timp, asa-i Alice?
Privirea individului de la masa se concentrase pe Alice, o studia, o admira, o cauta in visele lui, in amintirile lor impreuna...
-Ma scuzati, eu sunt Teodor Damian, scriitor printre altele, si zambi
-Sigur ca da! spuse imediat Ana, v-am recunoscut Dle Teodor, va admir de multa vreme!
-Ma bucur sa stiu ca am asa cititoare ca si dumneavostra, si mai ales ca ceea ce scriu e pe placul unor femei atat de incantatoare..
Se pricepea la vorbe ca si atunci, era la fel de fascinant si fermecator ca si atunci,..Gandurile Alicei erau ravasite, era putin speriata, era contrariata, era bucuroasa si inima ii batea atat de tare ca-i era frica sa nu se auda. Poate i-ar fi sarit de gat, sa-l imbratiseze, sa-l intrebe atatea lucruri, si mai ales sa-l intrebe de ce a plecat fara niciun cuvant...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu